La sfârșitul lunii aprilie, sub primele raze calde ale soarelui, mugurii cireșilor se deschid, transformând livezile în peisaje înflorite și parfumate. Cu cât floarea este mai numeroasă, cu atât este mai mare șansa unui randament bogat.
Promovarea înfloririi
Florile de cireș nu sunt acolo de dragul lor, scopul lor principal este de a produce fructe și semințe. Desigur, unele soiuri de cireș sunt cultivate doar pentru înflorirea lor spectaculoasă primăvara. Cu toate acestea, în majoritatea grădinilor, vișinii dulci și acrișori sunt plantați pentru a recolta fructe din ei.
La un cireș tânăr, formarea florilor este mai mică decât formarea lăstarilor. La urma urmei, o structură puternică a coroanei ar trebui să se dezvolte mai întâi înainte ca pomul să înceapă să dea roade. Formarea florilor este influențată de mulți factori: aprovizionarea cu nutrienți, structura coroanei, locul și condițiile meteorologice.
Tăierea regulată favorizează înflorirea. Este important să se facă distincția între bobocii de frunze și flori. Un boboc de flori este mai gros decât un lăstar sau un boboc de frunze. Dacă ramura tăiată se termină cu un boboc de flori, lăstarul nu va mai crește în acest moment. Prin urmare, ar trebui să tăiați întotdeauna la un mugur de frunze din care se poate dezvolta un lăstar nou.
ziua de glorie
Cireșul dulce începe să înflorească încă de la mijlocul lunii aprilie. Floarea delicată poate fi pusă în pericol de înghețul târziu. Vremea umedă în timpul înfloririi va afecta adunarea fructelor. Vișinul este mai bine protejat de înghețurile târzii datorită perioadei de înflorire relativ târzie de la sfârșitul lunii aprilie până la începutul lunii mai. La sfârșitul perioadei de înflorire, cireșii trebuie protejați cu plase de păsări, care altfel ar mânca fructul pe jumătate copt în câteva zile.
polenizare
Pentru ca floarea să devină un fruct, trebuie polenizată, iar ovulele sale din ovar trebuie fertilizate. Majoritatea soiurilor de cireș nu sunt autofertile și au nevoie de un soi polenizator pentru a înflori în același timp. Printre cireșele acrișoare există multe soiuri autofertile în care polenizarea stigmatului cu polen din același arbore duce deja la fertilizare.
Sfaturi și trucuri
Natura apreciază în mod evident evitarea autopolenizării, deoarece în numeroase soiuri autofertile organele masculine și feminine dintr-o floare se maturizează în momente diferite.