Măslinul este cultivat încă din mileniul IV î.Hr., după cum dovedesc numeroase investigații arheologice din Marea Mediterană. Recolta a fost (și este încă) de mare importanță economică pentru regiuni foarte diferite. Se estimează că există peste 1000 de tipuri diferite de măsline, dintre care multe sunt răspândite doar local - adică limitate la sate individuale -.

Distincția între măsline de masă și ulei

De regulă, măslinele sunt diferențiate în funcție de soiurile de masă și de ulei. Măslinele de masă sunt destinate consumului și au cea mai mică sâmbure posibilă, în timp ce soiurile de ulei sunt crescute pentru un conținut ridicat de ulei. Cu toate acestea, toate soiurile se coc negre, măslinele verzi sunt culese doar înainte de a fi complet coapte. Măslinele cresc în toată Mediterana, dar și în California, Argentina, Africa de Sud și Australia. Planta preferă un climat uscat, mediteranean, care nu este nici prea rece, nici prea cald.

Soiuri de măsline spaniole

Spania este de departe cel mai mare producător de măsline, doar din această regiune sunt cunoscute între 200 și 250 de tipuri diferite de măsline.

Principalele soiuri spaniole

  • Arbequina
  • Gordal
  • Hojiblanca
  • Manzanilla
  • picual

Cele mai importante măsline comestibile includ măslinele Gordal, Hojiblanca și Manzanilla. Fructele uleioase din soiul „Gordal” sunt vândute în comerț și ca „Queen Olive” sau „Jumbo Olive” datorită dimensiunii și gustului blând. Măslinele Manzanilla sunt, de asemenea, foarte mari, așa cum indică numele lor („mărul mic”). Măslinele din soiul „Hojiblanca” provin din Andaluzia însorită și nu ar trebui să lipsească din niciun platou de tapas de acolo.

Soiuri de măsline italiene

Există o varietate și mai mare de soiuri decât în Spania în Italia, unde se estimează că sunt cunoscute 440 de măsline diferite. Ele diferă ca aspect, dimensiune și gust. În Sicilia, de exemplu, se cultivă „Frantoio”, „Leccio” sau „Cipressino”. În schimb, „Taggiasca” este acasă în regiunea de coastă din nord-vestul Italiei Liguria. Soiul se caracterizează printr-un miros fin de măsline cu o aromă ușoară de fructe. Postgustul de migdale și nuci de pin este, de asemenea, blând. Soiurile de măsline „Coratina” și „Ogliorola” provin din regiunea Apulia.

Soiuri de măsline grecești

Grecia nu este considerată doar casa democrației, ci și țara de origine a fructului de ulei cultivat. Cu multe milenii în urmă, sumerienii au adus probabil măslinul sălbatic în regiunea mediteraneană, în timp ce grecii cultivau fructele de ulei într-o cultură cu randament ridicat. Chiar și astăzi există aproximativ 20 de milioane de măslini doar pe insula Creta. Soiurile populare de măsline grecești sunt soiurile foarte aromate Kalamata, Konservolia și soiul de ulei Koroneiki, al căror ulei are un parfum delicat, armonios și o aromă ușoară de lămâie.

Alte zone de creștere

Uleiul de tip „Cailletier” provine din sudul Franței, iar uleiul său are un gust proaspăt, fin de nucă. La fel ca Aglandou, se autopolenizează. De altfel, „Aglandou” tolerează foarte bine înghețul ușor. Soiurile „Edremit” și „Gemlik”, care sunt prelucrate în principal în ulei, provin din Turcia. Alte soiuri de măsline provin din Africa de Nord, Tunisia fiind în special unul dintre cei mai mari producători din afara Uniunii Europene, din Croația, Siria și Israel. Plantațiile situate în afara regiunii mediteraneene nu sunt soiuri autohtone, ci doar exporturi.

Sfaturi și trucuri

Pe lângă uleiul enumerat și măslinele comestibile, există numeroase specii și subspecii sălbatice. Măslinul sălbatic, cunoscut și sub numele de oleaster (Olea europaea ssp. Sylvestris), este deosebit de potrivit pentru cultivarea măslinului bonsai. Acest copac sau arbust are un aspect pitoresc, noduros.

Categorie:

Copaci